Troita se ridica mai ales la raspantii, amintindu-i calatorului ca pe orice drum ar apuca, Dumnezeu este cu el.

Exista acest obicei de sute de ani, de a aseza la rascrucile drumurilor cate o cruce inalta de lemn, numita troita (in Moldova i se mai spune Sfanta, iar in Ardeal Ruga).

Ele sunt asemenea unor mici altare, asezate la raspantiile drumurilor pentru a-i proteja pe calatori si pentru a le aminti drumetilor de Dumnezeu si de rugaciune.

Troitele ne „spun” ca la fiecare pas Dumnezeu este cu noi, ca niciodata pe drumul vietii nu suntem singuri, pentru ca mereu suntem insotiti de ingerul nostru pazitor.

La fel ca si in cazul bisericilor, crestinii se inchina cand trec prin fata unei troite, in semn de rugaciune si multumire.