Dumnezeu este cea mai importantă persoană din sufletul meu.
El este prezent în inima mea ajutându-mă să fac diferenţa între bine şi rău.
Alături de Dumnezeu mi-am dat seama ce-i iubirea adevărată şi cum este să iubeşti şi să fii iubit.
Alături de Dumnezeu am învăţat să iert ca să fiu iertat.
Îl iubesc pe Dumnezeu pentru că îmi este ce lmai bun Prieten care mă înţelege mereu şi care mă ajută atunci când e mai mare nevoia. (SolomElisabeta, VI)
Căci de când eu m-am născut
Cu Dumnezeu am crescut
El este mereu
În sufletul meu.
Mă veghează ne-ncetat
Lângă mine El a stat
şi la bine şi la rău
Îl port în sufletul meu.
(Ionescu Denis, IV)
(Vişean Denisa, III)
ÎL AM PE DUMNEZEU ÎN SUFLET
Mi-a trebuit ceva timp să realizez că nu Dumnezeu este vinovat pentru relele lumii, că moartea este ceva firesc şi că, oricum, oamenii nu sunt pregătiţi niciodată să piardă pe cineva drag”¦ Dar, mult timp am fost „supărată” pe Dumnezeu şi l-am renegat. Apoi, într-o perioadă a vieţii în care eram „vindecată”, fericită şi împlinită, când viaţa mea era perfectă şi aveam totul, simţeam totuşi că îmi lipseşte ceva. şi nu mi-a fost greu să înţeleg că îmi lipsea Dumnezeu, că nici un om nu putea compensa lipsa lui Dumnezeu din sufletul meu. Nu simţeam nevoia să mă iubească El, ci simţeam nevoia să Îl iubesc eu. Nu voiam să îmi dea ceva, fiindcă aveam tot ce îmi puteam dori, ci simţeam nevoia să îi dau eu, aşa cum putem noi, oamenii, să îi dăm ceea ce avem, făcând fapte bune.
N-a fost nevoie să mă convingă nimeni, n-a fost nevoie să îmi povestească vreun om despre El, n-a fost nevoie să studiez Biblia sau altă literatură religioasă. Am simţit, şi mi-am deschis inima.
Acum ştiu că Dumnezeu mi-a locuit sufletul tot timpul, chiar că l-am ignorat”¦ A fost mereu acolo şi a trăit împreună cu mine toate lucrurile şi toate durerile mele. şi mai ştiu că, dacă nu ar fi fost în sufletul meu, nu aş fi reuşit să scap de dureri, de temeri şi de tot ce m-a apăsat pe suflet.
Partea cea mai frumoasă a lui Dumnezeu este că nu ne abandonează atunci când ne purtăm nedrept şi că iartă neobosit.
Dumnezeu este cu mine
şi la greu, dar şi la bine
şi îi mulţumesc nespus,
Că în suflet mi-a pătruns.
(Stîngă ştefania, VII)
Doamne, Dumnezeul meu
Tu mereu eşti lângă mine,
Pentru că mă rog la Tine
şi mă voi ruga mereu.
Te iubesc atât de mult
Pentru cum m-ai făcut
Mi-ai arătat drumu lcel bun,
M-ai învăţat să fiu bun.
Pentru tot ce ai făcut
Nu pot să-Esi cer, mai mult-
Eu mereu îţi dau credinţă
Dar acum am vrea o dorinţă:
Sănătate multă aş vrea,
Cu toţi din familia mea
Să-mi petrec viaţa.
(Andrei Gabriel, VII)
Atunci când spun o rugăciune,
Un val de bucurie mă cuprinde,
O rază de soare foarte fierbinte,
Un drum spre luminarea-mi minte.
şi atunci când nu mă simt bine,
La Dumnezeu mă rog cu-n scop:
Să-mi dea sănătate şi fericire,
Să pot să sar peste un hop.
şi-atunci când nu ştiu lecţia,
Eu tot la Dumnezeu mă rog,
Ca să-mi dea El soluţia,
-Ajută-mă Doamne, te rog!
Eu tot timpul Îl iubesc,
Chiar dacă mai şi greşesc,
Dar deocamdată sunt copilă,
-Iartă-mă Doamne, ai milă!
(Ticu Diana, III)
Dacă n-ai fi,
Dacă n-ai zâmbi,
De n-ai exista,
Dacă n-ai cânta”
Nici viaţă n-ar fi,
Nici noapte, nici zi,
Nici prunci pe pământ
Nici soare, nici vânt”
Nimic nu ar fi
Fără Tine să ştii!!
Doamne”
(Guliman ştefania, III)
Când sufletul mi-era pustiu
Tu ai venit, într-un târziu,
În mintea mea Te-ai aşezat
De toate grijile-am uitat.
şi-am înţeles atunci mirat
Căci cugetul mi l-ai schimbat
şi m-a cuprins aşa un dor
De glasul Lui mângâietor.
Cuprins de-al dragostei fior,
Aş vrea să fiu nemuritor
CuTine-n gândul meu de-acum
Mântuitorul meu cel bun.
Să nu mă părăseşti nicicând
Căci eu te port în al meu gând
Să întăreşti sufletul meu
Cu harul Tău”
(SolomTabita, VIII)
(Cichirea Larisa,III)
Eu îl am pe Dumnezeu în suflet prin exemplul faptelor ce le fac: rugându-mă seara, la masă, când merg la Biserică, când ţin şi post. De multe ori când dau de necaz, mă rog la El, la Dumnezeu şi El mă ajută pentru că El există cu adevărat.
Câteodată fără să realizez mă dau de partea răului, dar, îmi dau seama că nu merg în direcţia cea bună şi mă dau iar pe calea cea bună. Faptul că Dumnezeu mă ajută să inţeleg îmi dau seama cât de mult Îl iubesc. şi întradevăr Îl iubesc foarte mult pe Dumenezeu.
(Bozgan Oana,VIII
(SegârceanuCosmin, IV)
Citiţi şi luaţi aminte cum Îl poartă copiii în suflet pe Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Apreciaţi-le poeziile, poveştile şi desenele şi răsplătiţi-le munca cu mulţumiri pentru Cel Prea Înalt .
Sufletul fiecăruia dintre noi reprezintă o Biserică, fiindcă acolo îl purtăm pe Dumnezeu.
În interiorul acestei „BISERICI SUFLETEşTI” putem medita şi ne putem ruga, nu trebuie să avem un preot lângă noi.
Noi trebuie să mergem de câte ori avem ocazia la Biserică, nu să o neglijăm, căci respectiv Îl neglijăm pe Dumnezeu.
(Nicolăescu Aida,V)
Îl am pe Dumnezeu în suflet
La bine şi la greu,
El mă învaţă lucruri bune
şi nu mă lasă să fac rău.
El nu mă lasa să greşesc
El nu mă lasă să urăsc
Dar ca să şi iau note bune
El mă învaţă numai bine.
(Cristescu-Ganea Cristina, VI)
Este bine să te predai voii lui Dumnezeu. Atunci în suflet este numai Domnul şi nu alte gânduri. Când sufletul s-a predat cu totul voii lui Dumnezeu, Domnul Însuşi începe să-l călăuzească şi sufletul este învăţat în chip nemijlocit de Dumnezeu, în vreme ce înainte era povăţuit de învăţători şi de Scripturi „“ spune Sf. Siluan Athonitul.
(Iordache Denisa, VIII)
ÎL AM PE DUMNEZEU ÎNSUFLET
(Iordache Denisa VIII)
Omul mândru nu vrea să vieţuiască după voia lui Dumnezeu; îi place să se conducă el însuşi şi nu înţelege că omul nu are destulă minte ca să se conducă pe sine însuşii, fără Dumnezeu.
Pentru cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu viaţa este mult mai uşoară, pentru că şi atunci când este în boală, în sărăcie şi în prigoană, el gândeşte: „Aşa i-a plăcut lui Dumnezeu, iar eu trebuie să îndur aceasta pentru păcatele mele”- spune Sfântul Siluan Athonitul.
Te chem Iisuse ca să vii,
Locaş să-ţi fie al meu suflet,
Te-aştept în nopţile târzii
Ca un copil, cu scâncet.
Imn de mărire să Îţi cânt,
Că m-ai adus la viaţă,
Să mă inunzi de fericire
Să-mi fii lumină şi povaţă.
Să simt că al Tău sunt pe veci,
Că ţii nespus la mine,
Că vrei în Rai ca să mă duci,
Să fiu mereu cu Tine.
În mintea mea să Te păstrez
Ca pe-o comoară sfântă,
Viaţa mea toată să-mi veghezi,
Să mă fereşti de osândă.
(Rada Beatrice,VII-copiere )
În vacanţa de vară am fost cu bunica la Biserică. Acolo părintele m-a împărtăşit şi m-a învăţat cum să-l iubesc pe Dumnezeu. De atunci l-am primit pe Dumnezeu în suflet.
Pe fiecare seară mă rog la el să mă ajute în tot ce fac. De când l-am primit pe Dumnezeu în sufletul meu sunt un copil mai bun şi mai atent cu ceea ce se întâmplă în jurul meu.
(Buzatu Radu, II)
Trebuie să te duci la Biserică întotdeauna duminica pentru că asta Îl face fericit pe Dumnezeu. Nu sări mersul la Biserică ca să te duci undeva unde este mai distractiv, cum ar fi la plajă.
Asta este ceva greşit. şi apoi soarele nici nu bronzează aşa de bine până la prânz, oricum.
(Criveanu Lorena, VII)
Omul a fost destinat dobândirii unor înalte daruri care aveau menirea de a-l face să progreseze în asemănarea cu Dumnezeu. Faptul că Dumnezeu oferă omului această posibilitate înseamnă aşezarea de către Dumnezeu a unei temelii pe care omul putea să-şi construiască zidul desăvârşirii sale.
(Van-BistriceanuAndrei, VII)
(Gogoşanu Alexandra,VII)
Îl am pe Dumnezeu cu mine la bine şi la greu
El mă va apăra mereu.
Îi port credinţă şi îmi dă putere
Fiecare rugăciune este o avere.
Dumnezeu este cu mine
Mă sprijină să fac bine
şi mereu el mă îndeamnă
La lucruri bune să ţin seamă.
La fiecare masă este bine să-L pomenim
şi în fiecare seară să-L amintim
În două cuvinte Îl iubim
şi de aceea Îl mărim.
(Cristescu-Ganea Cosmina,V)
Citiţi şi luaţi aminte cum Îl poartă copiii în suflet pe Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Apreciaţi-le poeziile, poveştile şi desenele şi răsplătiţi-le munca cu mulţumiri pentru Cel Prea Înalt .
Ea nu era o fată credincioasă. Făcea tot ce-i stătea în putinţă să arate că este atee.: vocabularul, comportamentul, hainele, absolut totul la ea era obscen. Ei bine, toate astea au durat până într-o zi.
Prin luna mai a celui de-al 17-lea an din viaţa ei, tatăl ei se îmbolnăveşte de cancer pulmonar. Mama ei se ruga zilnic, mergea la Biserică mai des decât de obicei, dar nimic. Fata începuse să dispere. Depresia pusese stăpânire pe ea şi nu mai vorbea cu nimeni. Până la urmă fata începuse să se roage fără să-şi dea seama. Stătea cocoţată în vârful patului şi repeta non-stop: „Doamne, te rog, ajută-l pe tata! Te rog”
Deşi nopţile nedormite şi cantităţile mici de mâncare aproape o doborâseră, ea continua să se roage pentru tatăl ei, nepăsându-i de propria persoană.
şapte luni mai târziu, tatăl ei era pe masa de operaţie. Aceasta însă, a eşuat. Mai având totuşi o urmă de speranţă, fata începuse să muncească pentru a câştiga bani pentru operaţia tatălui ei în străinătate. În plus de asta, fiecare om din Biserică o cunoştea datorită faptului că venea zilnic pentru a se ruga.
După aproape doi ani, banii au fost strânşi, iar tatăl fetei operat, de data aceasta, cu succes. Ea şi-a dat seama că o minune adevărată îi salvase tatăl. şi-a jurat de atunci să nu mai încerce vreodată să fie la fel ca înainte: „Acum, spunea ea, Îl al pe El în suflet”
(Ioţa Patricia, VII)