Care sunt cele mai mari două porunci ale lui Hristos, sau porunci ale legiicelei noi a lui Dumnezeu?
Prima poruncă este:”Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cutot cugetul tău şi din toată puterea ta.” Iar a doua este la fel ca aceasta:”Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei XXII, 37-40; Marcu XII,30-31).
Ce a spus Hristos despre importanţa acestor două porunci?
El a spus: „Înaceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii” (Matei XXII, 40). Azi amai spus: „Nu este altă poruncă mai mare decât acestea” (Marcu XII, 31).
Aceasta înseamnă cumva că legea cea veche, a celor zece poruncidumnezeieşti, şi-a pierdut însemnătatea şi valoarea prin darea acestor douăporunci?
Nu. Aceastaînseamnă numai că iubirea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele nostrudesăvârşeşte întreaga lege veche, după cum spune şi Apostolul: „Iubirea estedeci împlinirea legii” (Romani XIII, 10). Cu alte cuvinte: iubirea este maipresus de poruncă şi de oprire, căci ea înfrânează mai mult decât i se cere şiface mai mult decât ne aşteptăm de la ea.
Ce înseamnă a iubi pe Dumnezeu? Înseamnă a-L iubi mai mult decâtorice, decât pe noi înşine, familia, sau lumea, sau orice altceva din lume.
Ce înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu din toată inima noastră? Înseamnă a nestrămuta toate simţirile noastre într-un singur simţământ de iubire faţă deDumnezeu.
Ce înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu din tot sufletul nostru?
Înseamnă a neilumina şi încălzi întregul nostru suflet cu iubire faţă de Dumnezeu.
Ce înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu cu tot cugetul nostru?
Înseamnă a necălăuzi toate gândurile noastre spre gândul iubirii lui Dumnezeu.
Ce înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu cu toată puterea noastră?
Înseamnă a neîndrepta toate puterile voinţei noastre spre o faptă bineplăcută lui Dumnezeu,iubirea noastră.
Ce înseamnă a doua poruncă a legii noi: „Să iubeşti pe aproapele tău că petine însuţi”?
Înainte de toate,înseamnă că trebuie să iubim pe Domnul Iisus Hristos, Omul desăvârşit, ca pecel mai drag şi cel mai apropiat semen al nostru, iar prin El şi pe ceilalţisemeni ai noştri.
Este iubirea noastră faţă de Iisus Hristos cuprinsă în prima poruncă?
Cu adevărat este,dar acolo se înţelege iubirea pentru El ca Dumnezeu, în acelaşi timp cu Tatălşi cu Duhul Sfânt, iar aici se înţelege dragostea faţă de El ca om, modelul celdintâi al omului desăvârşit, „Cel mai desăvârşit dintre fiii oamenilor”.
A vorbit Domnul Iisus Hristos despre datoria de a-L iubi?
Da, şi a fostfoarte limpede. El a spus: „Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât peMine, nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai multdecât pe Mine, nu este vrednic de Mine” (Matei X, 37).
Apoi El a mai spus:”Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu (Ioan XV, 23). „Precum M-aiubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi” (Ioan XV, 9). Pe Petru l-aîntrebat: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” (Ioan XXI, 15).
El pune această întrebare fiecăruia dintre noi: „Mă iubeşti?”
Azi Sfântul ApostolPavel spune: ” Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema!” (I Corinteni XVI,22).
Ce putem spune atunci despre dragostea noastră faţă de alţi oameni?
Precum îl iubim peDumnezeu prin Iisus Hristos, tot astfel iubim şi pe oameni prin Iisus Hristos.
Este iubirea noastră faţă de Iisus Hristos temelia iubirii faţă de Dumnezeuşi faţă de oameni?
Este, căci dacăiubim pe Hristos, Dragostea noastră, iubim şi pe toţi cei pe care El îi iubeşteşi pentru care a murit. Astfel, aceste două porunci ne îndatorează a-L iubi peIisus Hristos, Nepreţuitul Mijlocitor dintre Dumnezeu şi oameni. Dacă nu avemiubire faţă de El, însăşi iubirea noastră faţă Dumnezeu şi oameni nu poate fiadevărată şi deplină.
Ce mai este scris în Noul Testament despre dragoste?
Într-adevăr, foartemult. De pildă: cunoaşterea noastră despre Dumnezeu depinde de iubirea noastrăfaţă de Acesta: „Acela care iubeşte …l-a cunoscut pe Dumnezeu, iar cel ce nuiubeşte, nu cunoaşte pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire.” De asemenea,pacea noastră depinde de iubirea noastră faţă Dumnezeu: „Dumnezeu este iubireşi cel ce petrece în iubire,acela petrece în Dumnezeu şi Dumnezeu în el” şi „îndragoste nu este teamă”, iar unde nu
există teamă, acoloeste pace. Tot astfel, puterea şi fericirea noastră dar, mai presus detoate,mântuirea noastră şi viaţa veşnică sunt legate de dragostea noastră faţăde Dumnezeu şi faţă de fraţii noştri.
Cum ne arătăm în chip văzut dragostea noastră faţă de Dumnezeu?
Prin rugăciune şiîmplinirea voii lui Dumnezeu.
Cum ne arătăm în chip practic iubirea noastră faţă de aproapele nostru?
Prin facere debine. Cu alte cuvinte: fapte de milostenie, cuvinte, gânduri şi rugăciuni,toate şi întotdeauna în numele Domnului nostru Iisus Hristos şi pentru El.
DRAGOSTEA CRESTINA
Dupa credinta si nadejde, care este cea de a treiavirtute teologica?
Dupa ce am aflat ce este credinta si nadejdea,trebuie sa stim ca pentru dobandirea mantuirii si fericirii vesnice,credinciosul, pe langa credinta si nadejde, are neaparata trebuinta si dedragoste, care este a treia si cea mai mare virtute teologica.
Prin credinta, credinciosul primeste si-si insusesteadevarurile mantuitoare descoperite de Dumnezeu si propovaduite de sfantanoastra Biserica Ortodoxa; prin nadejde asteapta cu deplina incredere ca Dumnezeusa aduca la indeplinire tot ce i-a fagaduit pentru mantuirea sa; prin dragosteinsa el intra in cea mai stransa comuniune de viata cu Dumnezeu. ilimbratiseaza cu toate puterile sufletului sau si-I implineste voia Sa ceaatotsfanta, precum citim in Sfanta Scriptura: „œDumnezeu este iubire si cel ceramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el” (I Ioan 4, 16).
Ce este dragostea?
In inteles larg, dragostea este nazuinta omului spretot ce este bun si frumos sau vrednic de dorit. Aceasta nazuinta estesadita de insusi Dumnezeu in firea omului, la creare, si de aceea se numestedragoste fireasca. In temeiul acestei nazuinte, omul tinde din fire spreDumnezeu, Creatorul si Sustinatorul sau, socotindu-L bunul sau cel mai mare. Dar cum, prin pacatul stramosesc, firea omului a fost slabita in puterileei, numai cu dragostea fireasca omul nu poate lucra nimic pentru mantuirea sa,caci spune Mantuitorul: „œfara Mine nu puteti face nimic” (Ioan 15, 5). Deaceea, pentru mantuirea sa, crestinul are neaparata trebuinta de dragoste caresa lucreze cu putere de sus, adica de dragostea supra-fireasca, de dragosteacrestina sau de dragostea ca virtute teologica.
Ce este dragostea crestina?
Dragostea crestina este puterea dumnezeiascarevarsata prin Sfanta Taina a Botezului in sufletul crestinului, prin careacesta are nazuinta adanca si curata catre Dumnezeu, bunul sau cel mai inalt,doreste din toate puterile sufletului unirea cu El si are vointa hotarata de aimplini voia Lui atotsfanta, jertfind, in caz de nevoie, orice bun pamantesc. Dragostea crestina este de la Dumnezeu (I Ioan 4, 7) si este data omuluiin dar, precum spune Sfantul Apostol Pavel: „œIubirea lui Dumnezeu s-a varsat ininimile noastre, prin Duhul Sfant, Cel daruit noua,” (Rom. 5, 5).
Dragostea este cea mai mare virtute, am putea spunechiar: izvorul si sufletul tuturor virtutilor crestine, fiindca toate celelaltevirtuti traiesc cu adevarat si rodesc binefacator in viata crestinului numaicand sunt luminate si incalzite de dogoarea arzatoare a dragostei. Adevarulacesta il arata atat de minunat Sfantul Apostol Pavel in acel pe drept numit”œimn al dragostei crestine”, pe care-l gasim in capitolul al 13-lea dinEpistola I-a catre Corinteni: „De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor,iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. Si de asavea darul proorociei si toate tainele le-as cunoaste, si orice stiinta, si deas avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nusunt. Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars,iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste”¦ Si acum raman acestea trei:credinta, nadejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea” (ICor. 13, 1-3, 13). Deci dragostea este mai presus de toata stiinta sicunostinta, este mai mare chiar decat celelalte doua virtuti teologice:credinta si nadejdea. Fara puterea dragostei, credinta slabeste, cacicredinta „œeste lucratoare prin dragoste” (Gal. 5, 6), iar nadejdea se ofilestesi scade mereu.
Prin ce este dragostea mai maredecat celelalte virtuti?
Dragostea este mai mare decat celelalte virtuti: 1) prin izvorul ei, careeste Dumnezeu. Caci Dumnezeu fiind El insusi „œiubire” (I Ioan 4, 8), dinnemarginita dragoste a creat lumea cu toate fapturile din ea si astfel iubireas-a aratat mai intai in lume si salasluieste in sufletul omului de la inceput;2) prin roadele si puterea ei, caci „œiubirea este implinirea legii” (Rom.13,10); si 3) prin durata ei.
Credinta si nadejdea lucreaza numai in viata pamanteasca. In viata de dupamoarte ele vor fi implinite, caci crestinul nu va mai avea nevoie sa creada inDumnezeu, pentru ca il va vedea, nici sa nadajduiasca in El, pentru ca il vaavea. Dragostea insa ramane si atunci; ea „œnu piere niciodata” (I Cor. 13, 8),este vesnica, fiindca insusi Dumnezeu cel vesnic este iubire.
Catre cine trebuie sa se indreptedragostea crestinului? Dragostea crestinului trebuie sa se indrepte intaicatre Dumnezeu, catre poruncile si legile Sale; apoi catre aproapele si, in fine,catre sine insusi, caci aceasta este porunca Mantuitorului: „œSa iubesti peDomnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetultau. Aceasta este marea si intaia porunca. Iar a dona, la fel ca aceasta: Saiubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti” (Matei 22, 37-39).
Pentru ce crestinul trebuie saiubeasca pe Dumnezeu?
Crestinul trebuie sa iubeasca pe Dumnezeu, fiindca Dumnezeu l-a iubit maiintai pe el (I Ioan 4,19) si fiindca Dumnezeu este Creatorul, Sustinatorul,Rascumparatorul si Binefacatorul sau cel mai mare. Pentru toate binefacerile pecare le da, Dumnezeu nu cere in schimb decat dragoste.
Ce inseamna a iubi pe Dumnezeu cutoata inima, cu tot sufletul si cu tot cugetul?
Aceasta inseamna ca crestinul trebuie sa-I inchine lui Dumnezeu toategandurile, toate simtirile, doririle si voirile sale, A«sa se mute cu toateputerile sufletului in DumnezeuA» si in intreaga sa viata sa se osteneasca a-Iimplini voia, cu statornicie si bucurie. Caci ce este mai frumos si mai dulcedecat a iubi pe Dumnezeu, Care este vesnica frumusete, vesnica bunatate,vesnica dragostei Psalmistul spune: „œGustati si vedeti ca bun este Domnul” (Ps.33, 8).
Pentru ce crestinul trebuie saiubeasca pe aproapele sau?
Crestinul trebuie sa iubeasca, apoi, pe aproapele sau, care este orice om,ca pe sine insusi, fiindca toti oamenii sunt facuti dupa chipul si asemanarealui Dumnezeu si sunt frati intre ei, deopotriva iubiti de Dumnezeu, Care pentrumantuirea lor Si-a jertfit pe Unicul Sau Fiu, pe Domnul nostru Iisus Hristos.
Caresunt roadele dragostei?
Cum trebuie sa fie adevarata dragoste crestina?
Adevarata dragoste crestina trebuie sa fie:
1) Sincera,nu din teama de pedeapsa, nici pentru un folos oarecare; ci precum fiul isiiubeste parintele sau, asa sa iubeasca si crestinul pe Dumnezeu, Care esteParintele Ceresc al tuturor (I Ioan 3, 1);
2) Deplina,adica sa cuprinda, cum s-a spus, toate puterile sufletului, incat tot ceea cefacem sa fie spre slava lui Dumnezeu. „œDe aceea, ori de mancati, ori de beti, orialtceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti” (I Cor. 10, 31);
3) Puternicasi statornica, mergand chiar pana la moarte. Caci daca Dumnezeu, dindragoste fata de oameni, Si-a jertfit pe Unicul Sau Fiu pentru mantuirea lor,apoi si dragostea acestora fata de Dumnezeu trebuie sa fie fara de margini sisa nu se schimbe niciodata. Sfantul Apostol Pavel spune: „œCine ne va despartipe noi de dragostea lui Hristos?
Necazul, sau stramtorarea, sau prigoana, saufoametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia? Precum estescris: „œPentru Tine suntem omorati toata ziua; socotiti am fost ca niste oi dejunghiere”. Dar in toate acestea suntem mai mult decat biruitori, prin AcelaCare ne-a iubit. Caci sunt incredintat ca nici moartea, nici viata, niciingerii, nici stapanirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, niciputerile, nici inaltimea, nici adancul si nici o alta faptura nu va putea sa nedesparta de dragostea lui Dumnezeu, cea intru Hristos Iisus, Domnul nostru”(Rom. 8, 35-39);
4) Vie silucratoare, adica sa patrunda cu adevarat cugetul si voia crestinului si sase arate prin fapte de binefacere fata de cei din jurul sau. Citim in SfantaScriptura: „œSa nu iubim cu vorba, numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul”(I Ioan 3, 18); si „œDe Ma iubiti, paziti poruncile Mele” (Ioan 14, 15) „“ spuneMantuitorul. Inzestrata cu astfel de insusiri, de buna seama, dragostea produceroadele cele mai de pret pentru sufletul si viata credinciosului.
Care sunt roadele dragostei?
Roadele cele mai de seama ale dragostei sunt:
1) Ascultareade poruncile lui Dumnezeu: „œCel ce are poruncile Mele si le pazeste, acelaeste care Ma iubeste” (Ioan 14, 21) „“ spune Mantuitorul.
2) Ferirea depacat: „œNu este nici un pacat, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, intalmacirea Epistolei 1 catre Tesaloniceni, pe care, intocmai ca focul, sa nu-larda puterea cea mare a dragostei. Mai usor poate rezista o uscatura nebagatain seama, decat pacatul, la puterea dragostei”619 (Sfantul Ioan Gura de Aur, LaEpistola 1 catre Tesaloniceni, c. III, Migne, P. G., LXU, col. 420).
3) Cineiubeste pe Dumnezeu este ascultat in rugaciunile sale si se bucura de bunatateaLui: „œCele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit si la inima omului nus-au suit, pe acestea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (I Cor. 2,9).
4) Linisteasufleteasca, rabdarea in vreme de incercare, iertarea, blandetea, pacea sibunavoirea intre oameni, caci: „œDragostea indelung rabda; dragostea estebinevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragosteanu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nugandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate lesufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda” (I Cor. 13,4-7).
5) Odraslestemantuirea sufletului: „œIata, un invatator de lege s-a ridicat, ispitindu-Lsi zicand: invatatorule, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? Iar Iisus azis catre el: Ce este scris in Lege? Cum citesti? Iar el, raspunzand a zis: Saiubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau sidin toata puterea ta si din tot cugetul tau, iar pe aproapele tau ca pe tineinsuti. Iar El i-a zis: Drept ai raspuns; fa aceasta si vei trai” (Luca 10,25-28). Pentru astfel de roade, dragostea crestina este cu adevarat”œlegatura desavarsirii” (Col. 3, 14) si „œimplinirea legii” (Rom. 13, 10).
Vazand deci insemnatatea covarsitoare a dragostei,crestinul trebuie sa-si dea silinta sa o pastreze, sa o intareasca in sufletulsau si sa o sporeasca in viata sa. De buna seama, aceasta se face intaiprin lucrarea harului dumnezeiesc, dupa cuvantul Mantuitorului: „œFara Mine, nuputeti face nimic” (Ioan 15, 5). Dar crestinul are si el datoria sa lucreze sisa se foloseasca de toate mijloacele care pot inmulti dragostea.
Care suntpacatele impotriva dragostei crestine?
Care sunt mijloacele cele mai de seama prin carecrestinul isi poate intari si inmulti dragostea?
Acestea sunt:
1) Cugetarea asupra dragostei nemarginite a lui Dumnezeu fata de lume, pentrumantuirea careia Si-a jertfit pe Unicul Sau Fiu;
2) Cunoasterea cat mai temeinica a invataturii crestine;
3) Rugaciunea staruitoare si fierbinte catre Dumnezeu;
4) Impartasirea cu Sfintele Taine;
5) Ravna de a implini voia lui Dumnezeu si a se feri de pacat;,
6) Cunoasterea si urmarea vietii Mantuitorului, Care prin viata Sa pamanteascaa dat cea mai mareata pilda de dragoste;,
7) Lupta impotriva iubirii semete de sine si impotriva alipirii patimase debunurile pamantesti;
8) Facerea de bine fata de aproapele.
Care sunt pacatele impotriva dragostei crestine?
In inteles mai larg, fiecare pacat este indreptatimpotriva dragostei, fiindca aceasta virtute este temelia vietii crestine siporunca cea mai de seama pentru crestin. Dar intrucat dragostea este si ovirtute deosebita, sunt si pacate indreptate direct impotriva ei. Acestea sunt:
1) Ura fata de Dumnezeu, adica impotrivirea cudusmanie fata de invatatura Sa si fata de randuielile bisericesti, socotindu-Lpe El razbunatorul nedrept al faradelegilor si urzitorul nenorocirilor (Ioan15, 18);
2) impietrirea inimii fata de primirea mijloacelorpuse la indemana crestinului pentru mantuirea sa;
3) Pizma fata de aproapele care staruie inascultarea de poruncile lui Dumnezeu;
4) Fatarnicia, prin care cineva se arata ca iubestepe Dumnezeu, dar numai cu vorba, nu si cu inima si fapta;
5) Iubirea de sine peste masura (egoismul), din carese nasc multe alte pacate;
6) Alipirea patimasa de bunurile pamantesti: „œCaradacina tuturor relelor este iubirea de argint” (I Tim. 6, 10).