Simbolizand lumina si pacea, lumanarea este nelipsita din biserica. Flacara ei plapanda si stralucitoare, e o farama din lumina adevarului si a sfinteniei.
Culoarea ei deschisa simbolizeaza puritatea si curatirea de pacat, caci Mantuitorul ne spune: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii” (Sfanta Evanghelie, dupa Ioan 8, 12).
Credinciosii aprind lumanari in biserica, atat pentru pomenirea celor vii, cat si pentru pomenirea celor vii, cat si pentru pomenirea mortilor. De asemenea, lumanarile sunt folosite in toate momentele importante: la botez, la cununie, la inmormantare, la Sfanta Impartasanie, in noaptea de Paste, fiindca tinute in mana de credinciosi sau asezate in sfenice si candelabre.
Luminarea simbolizeaza totodata si viata crestinului: doar sacrificandu-se in fiecare moment cate un pic, munca si viata ta devin „lumina” pentru tine si pentru toti cei din jur.
Asemenea lumanari, care jertfeste ceara si fitilul, dar alunga cu flacara ei micuta intunericul dintr-o camera intreaga, la fel inima crestinului trebuie sa poarte lumina credintei si a dragostei, alungand intunericul tristetii din viata sa si a celor apropiati