Orice crestin merge, cel putin o data pe saptamana la biserica: sa participe la sfintele slujbe, sa apinda o lumanare si sa roage, sa se spovesdeasc si sa-i ceara sfat parintelui… Dar, macar o data pe an, in vacanta sau in concediu, trebuie sa mergem si intr-un pelerinaj, adica sa vizitam mai multe locuri sfinte: manastiri biserici, monumente, izvoare tamaduitoare sau alte locuri pline de har.

Fie ca suntem in calatorie cu familia sau ca mergem in excursie cu prietenii si colegii, trebuie sa ne oprim si sa trecem pragul manastirilor: sa ne rugam intr-un loc sfant si binecuvantat, sa cerem sfatul si binecuvantarea unui duhovnic iscusit, sa ne bucuram ochii si sufletul cu frumusetea icoanelor si a locurilor, sa aflam lucruri fascinante despre isotria neamului nostru, despre ctitori si despre imprejurimi, sa vizitam muzeele si monumentele ce ne poarta peste veacuri, inapoi in timp. A trece pragul unei manastiri este cel mai bun prilej de a-ti deschide mintea si sufletul spre tot ce este bun, frumos si folositor.

Este o mare diferenta intre o calatorie si un pelerinaj. In calatorie mergi ca om, curios si dornic sa descoperi locuri noi si incantatoare. Dar un pelerianj este mult mai mult.

De ce mergem in pelerinaj ?
Pentru ca suntem crestini si sufletul nostru simte nevoia sa se apropie de Dumnezeu, sa se inchine si sa multumeasca in fata icoanelor. Pentru ca suntem romani si simtim dorul din mosi stramosi de a ne cunoaste isrtoria, de a intelege de unde venim, pentru a sti incotro sa ne indreptam.

Calatorie placuta si pelerinaj cu mult folos, dragii mei!