Nascut din pamant, dar inspirat din cer, clopotul ne aminteste de Dumnezeu. Glasul clopotului simbolizeaza trambita ingerilor ce ne cheama pe toti la biserica, amitindu-ne de departe ca acolo, in manastiri si in biserici, preotii, calugarii si credinciosii se roaga, multumindu-I Domnului pentru ajutorul Sau.

Mici sau mari, clopotele au aceeasi forma, ca o para, inauntrul careia atarna „limba clopotului”. Cand sunt trase, clopotele produc sunete de o muzicalitate deosebita, dupa marimea si tonul fiecaruia.

Clopotele mari au o tonalitate sobra si solemna, impunand respect si seriozitate, iar cele mai mici un sunt vesel si ritmat, aducandu-ne in suflet speranta si bucurie.

Clopotul se trage diferit, in functie de ceea ce anunta: o slujba, un deces sau chiar ora exacta. Unul dintre cele mai mari clopote din Romania se afla in Bucuresti, la Catedrala Patriarhala. A fost turnat in anul 1888, prin topirea tunurilor turcesti capturate de armata romana in Razboiul de Independenta.

E inaltator sa stii ca bubuitul tunurilor, ce anuntau odata doar moarte si durere, s-a transformat acum in dangatul clopotului, ce „cheama pe cei vii si ii plange pe cei morti”. cu suntetul dau solemn si triumfal, ce ne incanta sufletele.

„Luma sta ascultatoare
Bolta e rasunatoare
De cantari patrunzatoare
Ce-n vazduh se impreuna,
Si de clopot, care suna.” – Vasile Alecsandri, „Legenda Sfintirii Bisericii Curtea de Arges”