Mantuitorul a fost rastignit pe o cruce mare, de lemn. Prin sacrificiul Sau, mantuitorul a sfintit crucea, care de atunci este simbolul tuturor crestinilor, este semnul birruitei vietii asupra mortii, a binelui asupra raului si pacatelor.

La fel ca o icoana, crucea e purtatoare de har dumnezeiesc, sfintind toate cele din jur prin prezenta ei. De accea credinciosii porta cruculite la gat, isi fac cu evlevie semnul sfintei cruci atunci cand trec prin fata unei bisxiici sau pe langa o troita.

In fiecare casa trebuie sa fie icoane si cel putin o cruce. In toate bisericile se aseaza sfanta Cruce pe masa din altar, iar in varful turlelor sunt inaltate cruci mari, ca toti oamanenii sa vada de departe ca acolo este casa Domnului – asa cum mai este numita biserica.

Dupa exemplul vietii Mantuitorului nostru, Iisus Hristos, credinta crestina ne invata ca fiecare om trebuie ” sa-si poarte crucea”. adica sa traiasca in rabdare si smerenie, sa nu-si piarda niciodata speranta in ajutorul Domnului si in mantuirea sufletului.

in viata, orice om are de intampinat greutati, nevoi si slabiciuni, dar, trecand peste ele cu rabdare si speranta, cu dragoste si credinta, ne putem mantuii.

In tara nostra sunt pastrate cu multa cinste fragmente din lemnul sfintei Cruci pe care a fost rastignit Mantuitorul, acum 2000 de ani (in biserica Sf. Vasile din Bucuresti, dar si la Manastirile Secu, Caldarusani, samd).

Crestini se inchia si se roaga cu multa evlavie inaintea Sfintei Cruci, caci prin ea, Dumnezeu ne revarsa har, dragoste si putere.

„Iar Iisus, privind la el cu dragoste, ia zis: un lucru iti mai lipseste: mergi, vinde tot ce ai, da saracilor si vei avea comoara in cer; si apoi, luand crucea, vino si urmeaza Mie!” (Marcu 10,21)