Despre PACAT

Prin păcat, omul se închide în haosul creaţiei (pr. Ion Bria) .

Din pricina păcatelor mele mi se îmbolnăvesc trupul şi sufletul (Paraclisul Maicii Domnului).

Păcatul cu cugetul este reaua întrebuinţare a gândurilor; păcatul cu fapta este reaua întrebuinţare a lucrurilor (Talasie Libianul).

Dacă poţi şi nu vrei, este păcat (pr. Paisie Olaru).

Degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră, dacă în noi rămân rădăcinile care vor creşte din nou (Sfântul Grigorie Dialogul).

Păcatul are două laturi: cea adevărată pentru senzualitatea noastră,latura pe care şi-o descoperă, şi cea vătămătoare, pe care totdeauna o ascunde (Inocenţiu al Odesei).

Păcatul desfrânării te duce la alte păcate (Sfântul Vasile cel Mare).

Păcatul este nedreptate: cine păcătuieşte fie se nedreptăţeşte pe sine, fie nedreptăţeşte pe altul (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Păcatul te stăpâneşte nu prin puterea sa, ci prin delăsarea ta (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Cel mai primejdios lucru este ca cineva să fie bolnav şi nici măcar să nu ştie că e bolnav (Sfântul Ioan Gură de Aur).

În lumea noastră, marcată de iubirea de sine, izvor al păcatului şi al morţii, Iisus a adus lepădarea de sine, starea de jertfă, izvor al vieţii, al Învierii, a adus mântuirea noastră, ne-a adus viaţa (pr. Constantin Galeriu).

Păcatul apare atunci când vrei să foloseşti lucrurile pământeşti spre a te separa de Creator (Fericitul Augustin).

Nu arunca vinovăţia păcatelor tale asupra Satanei (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Niciodată omul nu trebuie să deznădăjduiască pentru păcatele sale, dar nici să se încreadă în faptele sale (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Iubeşte-i pe păcătoşi, dar urăşte faptele lor! (Sfântul Isaac Sirul)

Dacă vom zice că nu avem păcat, ne înşelăm pe noi înşine. (I Ioan1:8).

Căci acesta era păcatul meu, anume că nu în El, ci în zidirile Lui – în mine şi în ceilalţi – căutam plăcerile (Fericitul Augustin).

Doar cel care a înţeles hotarul acestei vieţi poate pune hotar păcatelor sale (Sfântul Isaac Sirul).

Să ne temem doar de păcat (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Cei ce trăiesc în păcate şi-au trădat natura (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Orice păcat este o ocară (Sfântul Vasile cel Mare).

A greşi este omeneşte; a deznădăjdui este diavolesc (Sfântul Nil Sinaitul).

Nu atacul gândului este păcat, ci convorbirea prietenească a minţii cu el (Marcu Ascetul).

Nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele (Psalm 37, 3)

Păcatul rupe comuniunea cu Dumnezeu (Sfântul Grigorie Dialogul).

Omului nu-i este cu putinţă să dezrădăcineze păcatul cu propria putere, ci doar cu puterea dumnezeiască (Sfântul Macarie).

Nimic nu se săvârşeşte mai cu uşurinţă şi nu se înţelege mai cu greutate ca păcatul (Ilie Miniatis).

Să vedem grozăvia nu în pedeapsă, ci în păcat (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Păcatul Îl împiedică pe Dumnezeu să strălucească în noi (Sfântul Atanasie cel Mare).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *