Cuvantul „Biblie” este de obarsie greceasca si inseamna „carti” sau „carte”. „Cartile” („cartea”) Sfintei Scripturi si-au pastrat de-a lungul veacurilor numele grecesc de Biblie, atat pentru ca Sfanta Scriptura a fost scrisa o buna parte in limba greaca, cat si pentru ca la inceput, in primele veacuri ale crestinismului, invatatura cuprinsa in ea a fost propovaduita mai ales in graiul grecesc, asa cum arata documentele timpului, indeosebi Sfanta Traditie.
Acest cuvant, Biblie, care e cel mai intrebuintat atat de crestini cat si de necrestini, infatiseaza deci Sfanta SCritura ca pe o carte in sine, singura care de-a lungul istoriei si-a pastrat acest nume fara alt adaos si pe care noi, crendiciosii, o socotim cartea mai presus de toate celelalte carti – cartea cartilor, cartea pe care, daca n-o putem numi cea mai mare ca intindere, o putem numi cea mai pretioasa, pentru cuprinsul si roadele ei in sufletele noastre.